Suflet rece şi închis,
Cu trăiri legate-n lanţuri,
Vise-ntemeiate-n dansuri,
Prăbuşite în abis.
Optimiste gânduri negre,
Pesimiste visuri gri,
Toată lumea i le vede –
Nimeni nu le poate şti...
O tristeţe bine-ascunsă,
Inimă suflată-n smalţ,
O poveste parcă spusă
Cu un rece zâmbet fals.
Cu-n condei numit speranţă
Niciodată nu a scris;
Poate că întreaga viaţă
O considera un vis.
Ca o umbră sta în lume,
Ca o umbră a trăit;
Nu avea nimic a spune,
Ca o umbră a murit...
Un comentariu:
Si tot ca o umbra aluneci pe strazi...
Praful impins pe trotuare din aura-ti nepasatoare se scutura in aer ce rece astupa un nor de furtuna. Plangand, tu inseli inocenta, vested, te-nchini in visare. Si revii cu trupul metalic la geamul tarziu luminat sa asisti cum o alta umbra moare
Felicitari! ai poezii foarte frumoase si cu muzicalitate super. Asta mi-a placut in mod deosebit:D
Trimiteți un comentariu