Adio!...





Vorbele mă lasă rece şi devin integru.
Poate mă-ncălzeau odată...
Viaţa mea opacă rămâne luminată
De un soare negru.

Fericire,...pasă proastă!
Cum şi cine-o ştie?!
Ştiu s-o scrie pe hârtie,
Nu s-o şi trăiască.

Văd suflete, nu feţe,
Sunt ameţit, pierdut, năuc;
Nu-s sigur dacă am băut,
Sunt doar beat de tristeţe.

Stau nemişcat, lacrimi îmi cad şi mie,
Petale negre îmi aruncă pe sicriu;
Sunt mort...aşa mi-a fost să fiu,
Nu vreau să plâng, nu vreau ca ei să ştie...

2 comentarii:

Anonim spunea...

sunt foarte frumoase poeziile tale desi sunt foarte triste,darimi placefoarte mullt modul de abordare a temelor alese si limbajul folosit.

alecsu spunea...

hey am si eu un post nou :-? mi-ar prinde bine o parere buna mai bine zis cateva critici :D te astept ms