Amintiri despre mine



În mediocritatea existentă
E-absurd cum sunt atâţia 'veterani';
Chiar lipsa fericirii, vigilentă – 
Transformă psihologii în şamani!

Coincidenţe aparente, decizii, simple fapte – 
Pe toate le atribuim în vis 
Subconştientului, străjer în fiecare noapte?
…sau Eminescului fortuna labilis?

Mişel, prezentul se perindă în trecut:
Dezgroapă mistere, credinţe dezbină,
Căci fascinaţia pentru necunoscut
Demult a-nvins puterea cea Divină.

Dar uite cât e de târziu,
 Când viitorul nu mai preocupă…
Doar în copilărie îmi doream să fiu
Un fel de Dumnezeu, să ard furnici cu-o lupă.

Şi cum din viaţa ce am dus odată
 Păstrez doar chinul ancestral,
Las tuturor însufleţirea imprimată
Pe file prăfuite de jurnal.

2 comentarii:

L.R. spunea...

chiar placuta prima strofa

Anonim spunea...

misto al patrulea defapt toate :*