13 conversaţii despre Fericire



Pacientul=P     Doctorul=D     Secretara=S


Ziua 1
P: Bună ziua! Sunt…
D: Da, ştiu cine sunteţi. Luaţi loc! Domnul A.M., aşa-i?
P: Întocmai. Am venit la dumneavoastră pentru…
D: Da, ştiu pentru ce aţi venit. V., adu-mi şi mie dosarul ăla, te rog! E la mine în sertarul din dreapta. (Pauză 2 minute) Nu ăla, măi femeie!...
S (rătutită): Domnule Doctor, aveţi zeci de dosare în sertarul ăsta, de unde Doamne iartă-mă să ştiu eu pe care-l vreţi? Toate-s la fel! Fericire278, Fericire144, Fericire53…
D: Fericire870, te rog. Adu-mi-l pe acela! Bun. Să revenim. Scuzaţi-mi nepoliteţea, doriţi să beţi ceva? O cafea? V., o cafea domnului!
P: Nu, nu, mulţumesc frumos dar tocmai am băut una acum o jumătate de oră. Poate…un pahar cu apă?
D: Un pahar cu apă domnului, V.! Mersi!
P: Simpatică…
D: V.? Daa, lucrează pentru mine de mai bine de 2 ani. N-aş fi lăsat-o în slujba asta, dar face o cafea mi-nu-na-tă! Putem începe?
P: Desigur. Domnule Doctor, ştiţi…eu…
D: Da, ştiu!
P: Ce ştiţi?...
D: Vrei o cafea!
P: Nu, nu… Vreau să vă spun că sunt disperat, pur şi simplu. Am venit la dumneavoastră…
D: Da, ştiu pentru ce ai venit! Ţi-am citit dosarul. O să ne întâlnim cam des în zilele ce vor urma. Ţi-am programat 12 şedinţe, sper să fie de-ajuns.
P: 12??! Dar de ce atât de multe? Astăzi e de-ajuns. Deci…? Mă puteţi vindeca?
D: Domnule A., ceea ce aveţi dumneavoastră nu se poate numi boală. E mai degrabă o…curiozitate.
P: Necesitate vreţi să spuneţi! 
D: Cum adică necesitate? E necesar să aflaţi unde puteţi găsi Fericirea?!
P: Păi…pentru asta am venit aici, doar. Mă scuzaţi, dar puteţi să-mi spuneţi acum? Peste 10 minute intru într-o şedinţă importantă. Avem o ofertă de la bancă…
D: Credeţi că se poate rezolva atât de rapid? Domnule A., v-am programat 12 şedinţe. Ar fi necesar (!) să ne cunoaştem mai bine în aceste 12 şedinţe, pentru a vă putea “vindeca”. Aveţi răbdare, vă rog!
P: Bine. Vă ascult, atunci. Dar numai pentru 10 minute, azi. Ştiţi, şedinţa…
D: În regulă. Dar aş dori ca în aceste 12 şedinţe să încercaţi să vă puneţi în ordine gândurile, timpul şi să nu treceţi cu vederea micile detalii. În fiecare zi o să vă întreb unde anume speraţi să găsiţi Fericirea, dacă aţi găsit-o şi dacă are efecte asupra dumneavoastră. De asemenea, o să vă consult şi visele pe care le aveţi în timpul nopţii, precum şi temerile, idealurile, grijile. Consideraţi că eu sunt jurnalul dumneavoastră, în timpul ce va urma. Aveţi ceva împotrivă dacă renunţăm la pronumele de politeţe? O să vorbim despre dumneavoastră în tot acest timp şi deja a devenit supărătoare repetiţia.
P: Nicidecum. Spuneţi-mi simplu: A.
D: Bine ai venit printre noi, A.! Hai, ce mai aştepţi? Au trecut cele 10 minute. Du-te şi caută Fericirea! Ne vedem mâine, la aceeaşi oră.
Pacientul pleacă. Ieşind pe uşă, se ciocneşte din greşeală cu V. Amândoi se simt stânjeniţi. El îşi cere scuze politicos şi păşeşte grăbit mai departe.
S: Simpatic, domnul…
D: Îl cheamă A. Din păcate se numără printre cei 1600 de “suferinzi” de “Onni Vaatimus”.
S: Ştiu, l-am citit de când a intrat. Pe zi ce trece sunt tot mai mulţi. Ce-or avea toţi cu Fericirea asta? Ăştia-s nebuni, Domnule Doctor! Vă las aici dosarul lui. Eu trebuie să plec, merg la grădiniţă; are Vali serbare. Pe mâine!
D: La revedere, V.!


Ziua 2
P: Bună ziua! Pot intra?
D: Desigur. Ia loc! Deci? Ce-mi poţi spune legat de Fericire? Ai găsit-o?
P: Nu încă. Am căutat-o peste tot, Domnule Doctor. PESTE TOT! Parcă se ascunde de mine, nu ştiu… Dar într-o bună zi o voi găsi.
D: Spune-mi, A., ce te face să crezi că Fericirea fuge de tine?
P: Nu fuge. Doar se ascunde. Credeţi că fuge de mine?
D: Tu fugi de ea?
P: Glumiţi? Eu o caut în disperare. Am întrebat toţi asociaţii mei dacă a găsit-o cineva. Să-mi împrumute şi mie niţel…
D: Şi?
P: Ei spun că nu. Dar sunt zgârciţi! O ţin ascunsă bine. Câştig afacerea cu terenurile şi le fac o ofertă pe care n-o pot refuza. O să-mi cumpăr Fericirea de la ei. O fi scumpă?? Nu contează, bani am destui. Îmi iau chiar şi două Fericiri, dacă vreau!
D: Dar A., crezi că Fericirea se ţine ascunsă, odată ce ai găsit-o? Sau că se poate cumpăra cu bani?
P: De ce nu? Pe asta mă bazez. O s-o cumpăr odată şi-odată, nici nu ştiu de ce am mai venit la tine. Credeam că poate o să-mi spui mai repede unde o găsesc.
D: Răbdare, A., răbdare! O să aflii tu…curând. Am terminat pe ziua de azi. Pe mâine, A.!
P: O zi bună!


Ziua 3
D: Intră, A.! Ajută-mă puţin cu tabloul ăsta. E drept?
P: Un pic mai la stânga! Aşa! Acum e bine. Hmm, Gogh… Cred că a costat o avere.
D: Aproape. Nu e un Gogh. E pictat de fata mea cea mare. E studentă la Arte şi am pus un pariu cu ea că nu poate reproduce un Gogh. Am pierdut, după cum vezi. I-a ieşit ca la carte.
P: Dar nu e reprodus întocmai. Are mici imperfecţiuni. De pildă, culoarea asta e…
D: Exact, A.! Mici imperfecţiuni. Te-ai prins? Haide, ia loc! Cum a fost ziua de ieri?
P: Catastrofală. Clienţii au respins oferta noastră. Va trebui să urgentăm tranzacţia cu…
D: A.! Te-am întrebat cum a fost ziua de ieri pentru tine. Lasă munca deoparte. Relaxează-te! În dosarul tău nu scrie, eşti însurat? Ai copii?
P: Nici una, nici alta. Nu am timp, Domnule Doctor… Ştiţi…
D: Ştiu, munca… Ce spui de câteva zile libere? O să vorbesc eu cu şeful tău. Mi-a fost pacient, pot spune că-l cunosc. Te relaxezi, pleci în weekend cu prietenii la un pescuit… Îţi place pescuitul?
P: Nu ştiu ce să zic… Oferta…
D: Oh, la naiba cu oferta! Consideră ca e deja rezolvat. Nu mi-ai răspuns, A. Îţi place să pescuieşti?
P: Când eram mic, mergeam cu tata. El nu era înnebunit după pescuit, dar ţin minte că eu pierdeam zile întregi pe malul lacului. Acum…
D: Acum eşti bolnav. Dar eu o să te vindec. Sau cel puţin asta sper. Cum era atunci, A.? Te simţeai fericit?
P: Doctore, eşti nebun?! Pentru un simplu pescuit…? Mă simţeam bine, trebuie să recunosc. Eram un pescar grozav. Dar… asta, Fericire?? Imposibil!
D: Ai spus că te simţeai bine. Eh, vezi tu, A.? Suntem abia la a treia şedinţă şi încă nu ai învăţat nimic până acum. Mai e timp, A., mai e timp… O lăsăm pe săptămâna viitoare. Du-te şi profită un pic de timpul tău liber.
P: Vă salut!


Ziua 4
D: Arăţi schimbat. Zâmbeşti. Cum a fost? Povesteşte-mi!
P: A fost grozav. M-am simţit bine, retrăind vremurile de demult.
D: Adică ai fost Fericit.
P: Doctore, vrei să spui că Fericirea e totuna cu a te simţi bine? Cum vine asta?
D: Continuă, A.! O să vină şi rândul tău să pui întrebări. Deocamdată vreau răspunsuri de la tine. Te-ai reîntâlnit cu prietenii?
P: Care prieteni?
D: Cei cu care ai copilărit. Nu rămăsese stabilit să mergeţi la pescuit împreună? Sau ai mers cu actualii tăi prieteni?
P: Doctore, sunt un om important! Nu am timp să-mi fac prieteni. Cât despre cei vechi…să lăsăm trecutul în trecut şi să revenim la prezent. 
D: Te grăbeşti. Uiţi un lucru important, A. De fapt, uiţi două. Nu putem vindeca ce e în prezent, dacă nu vindecăm mai întâi trecutul. Sau nici pentru trecut n-ai timp?
P: Poate că atunci când o să găsesc Fericirea, o să am! Care era celălalt lucru important?
D: Prietenii. Cum era când aveai prieteni? Sau şi de vremea petrecută cu ei ai uitat?
P: Ce pot să spun… Mă simţeam bine. Eram cu ale noastre: fotbal, pescuit, biciclete, tenis. Mai mergeam şi la scăldat, vara. Şi fetele… Ce Casanova ne mai credeam (râde). Cu F. m-am bătut pentru o fată. Eram într-a patra, cred. Eu – un bezmetic prea timid, F. – un ştrengar fără pereche, şi ea – o minunăţie de fată. Ne-am certat eu şi F. pentru ea, deşi nu a dat importanţă niciodată vreunuia dintre noi. Sunt multe de povestit, Doctore. Şi chiar nu mai avem timp, şedinţa e pe terminate.
D: O să ţin cont de tot ce ai spus. Pe mâine! Aaa, era să uit. Caută-i, zilele astea! O să-ţi facă bine revederea cu ei.


Ziua 5
P: Nu ştiu ce e cu mine. Mă simt atât de pierdut. Simt că nu am niciun rost pe lumea asta. Ştii care e problema? Mă simt singur. Mă uit la colegii mei: toţi au acasă o soţie iubitoare care îi aşteaptă în fiecare seară cu o masă caldă, o îmbrăţişare. Iar eu? Ce se întâmpla cu mine? 
D: Eşti singur fiindcă nu ai timp de viaţa ta personală sau fiindcă vrei să fii singur?
P: Până acum nu am realizat asta. Uneori pierd nopţile prin baruri. Acolo sunt femei destule. Şi nu sunt scumpe deloc, ba chiar am devenit clientul lor fidel. Dar mă simt singur… Ajută-mă, Doctore, te implor! Spune-mi odată unde găsesc Fericirea. Îţi plătesc dublul şedinţelor rămase, numai spune-mi îndată!!
D: Ce e cu tine, băiete?
P: Ce e cu mine?? V-am spus ce e cu mine. Mi-e silă de viaţa pe care o am. Bani, bani şi iar bani! Peste tot bani. N-ar fi trebuit să fiu Fericit deja? Ştii zicala…
D: Da, o ştiu! Nu te înţeleg, A. Descrie-mi Fericirea, te rog!
P: Păi cum aş putea să ţi-o descriu, dacă nu am găsit-o? Spune-mi, spune-mi unde o pot găsi şi ţi-o descriu numaidecât!
D: Te grăbeşti din nou. Nu e bine. Eşti agitat. Mergi acasă, dormi bine şi revino mâine cu forţe proaspete.
P: Dar…
D: Du-te!

Ziua 6
D: Ai întârziat! 
P: Iartă-mă, Doctore! M-am întâlnit cu vechii mei prieteni şi nici nu mi-am dat seama când a trecut aşa de repede timpul. Nu ţi-am ascultat sfatul, n-am dormit. Cum am ajuns acasă, am realizat că ei mă vor trezi din starea aia jalnică. M-am simţit bine cu ei. Ne-am povestit amintirile şi am râs toată noaptea.
D: Te-ai simţit bine. Mă bucur să aud asta.
P: Da, şi am cunoscut pe cineva. O cheamă Ioana.
D: Facem progrese, A.! Şi…ai de gând să o revezi? Vreau să zic, i-ai propus o întâlnire?
P: Mâine mergem în parc. Am aflat că-i place să picteze natura. Şi nici mie nu mi-ar strica o ieşire din monoton. 
D: Excelent! Te superi dacă încheiem azi, aici? Este aniversarea soţiei mele şi plănuiesc să o invit la o cină romantică.
P: Nu mă supăr. Să-i transmiteţi “La mulţi ani!” din partea mea!
D: Mulţumesc! La revedere!

Ziua 7
Pacientul nu s-a prezentat.

Ziua 8
Pacientul nu s-a prezentat.

Ziua 9
Pacientul nu s-a prezentat.

Ziua 10
D: Ei, cum a mers?
P: Îmi pare rău pentru absenţa din zilele trecute. Mi-a murit fratele. (lăcrimează uşor)
D: Regret nespus! l îmbrăţişez)
P: S-a sinucis. N-a lăsat niciun bilet, nimic. Ce viaţă e asta?? Dacă Dumnezeu ar exista cu adevărat…
D: Te rog, nu-L amesteca pe Dumnezeu, A.! Sau cel puţin, nu încerca să susţii nişte afirmaţii de care nu eşti sigur.
P: Nu sunt sigur?!? BA SUNT! (lacrimile îi curg neîncetat) Uite ce ne face! Uite cum se joacă cu noi! Ce vină avea el?? Era atât de bun… De ce a trebuit să moara??!
D: A., uneori viaţa nu depinde de împrejurări sau de deciziile pe care le luăm. Revino-ţi! Nu sunt în măsură să te încurajez. Nu-ţi sunt nici prieten, nici rudă. Sunt un simplu psihiatru. Dacă vrei să terminăm terapia, doar cere-mi asta şi aşa va fi! Te înţeleg.
P: Nu înţelegi nimic. De zile bune mă ameţeşti cu întrebările tale stupide, cu jocurile tale psihologice sau cum dracu’ vrei să le numeşti! Nu m-ai ajutat cu nimic! CU NIMIC!!! (mă apucă de guler, nervos) Spune-mi odată, nemernicule, unde găsesc Fericirea? Unde e?
D: Dă-mi drumul, A.! Nu ai învăţat nimic în toate aceste zile? Încetează să te mai prefaci! Încetează să te comporţi ca un robot! Eşti om, A.! Şi oamenii plâng, iubesc, se ceartă, se bucură, zâmbesc, pierd, câştigă! Oamenii cred! Aşa cum crezi în Fericire, crede şi în tine, A.! Revino-ţi, pentru Dumnezeu! Ce e cu tine?
P: Eşti un impostor, asta eşti! Îi minţi pe oameni cu aşa-zisa ta Fericire. Ce-i cu atâtea dosare aici? (îmi dărâmă teancurile de pe birou) Fericire332, Fericire 004, Fericire285… La dracu’! Uite câţi sunt! La fel ca mine; ei de ce suferă, Doctore? Stai, nu-mi spune! Lasă-mă să ghicesc. Am nevoie de un mic indiciu. Să vedem… (deschide un dosar, la întâmplare) 
Fericire716 – “66 de ani, necăsătorit. Antecedente: crimă cu premeditare; viol; pedofilie. Diagnostic: Onni Vaatimus.”
Ce dracu’ înseamnă asta??
D: Căutare de Fericire.
P: Pe câţi dintre ei i-ai vindecat, Doctore? La câţi le-ai spus unde se găseşte Fericirea?
D: Au descoperit-o singuri. Eu doar i-am ajutat. Acum ştii unde o găseşti.
P: Ajută-mă şi pe mine, atunci! (ia cuţitul pentru hârtie, de pe birou şi vine spre mine) 
D: Calmează-te, A., să nu faci vreo prostie! Pune cuţitul jos!
P: Te mai întreb o singură dată: unde găsesc Fericirea? 
(îşi înfige cuţitul adânc în inimă) 
D: Care Fericire? Ai avut-o lângă tine tot timpul, dar ai căutat-o cu atâta nebunie, încât…

Pe 13.08. ’10, Doctorul G.P. moare în biroul său, în urma unui stop cardiac provocat de moartea pacientului său, A.M. care s-a sinucis în condiţii misterioase.


Bolnavi de Onni Vaatimus există şi astăzi. Tu, eşti unul dintre ei?

11 comentarii:

Anonim spunea...

oribil :inceput promitator final groaznic

catalina spunea...

ma ashteptam sa se :X de V sh sa gaseasca fericirea..:))

imi place de psihiatru la ajutat enorm....:))


cu psihiatrii d-astia au aparut emo...:))

vetrice spunea...

Stii ce ? Atunci cand cauti ceva,nu-l gasesti decat intr-un singur mod:nemaicautandu-l.
Daca fericirea este cea care ne cauta pe noi si nu ne gaseste pentru ca ne jucam prea mult de-a baba oarba? Daca fericirea cauta in noi tot ce cautam si noi in ea? Daca fericirea reclama fericire?
Tu esti unul dintre ei,evil mic ?

Radu Slavila spunea...

au murit totzi :| ... ca in romanele de le invatzam pe la scoala :)) . In rest e super ok ca poti scrie sub forma unui dialog , cam lung totushi pentru ca creierul meu sa proceseze. pertotal nice ! :P

Anonim spunea...

e tru ....sad da' tru

Anonim spunea...

Sărăcia nu-i un viciu, prietene, că e însă praf de puşcă, asta se ştie! Din disperare se naşte o nouă perspectivă. (Dostoievski)

Anonim spunea...

În locul unei activităţi utile apare răul.
Frumuseţea va salva lumea.
De ce în construcţia lumii sunt indispensabili cei condamnaţi la moarte?
Smerenia este forţa cea mai puternică.
Smerenia este cea mai straşnică forţă care poate exista vreodată pe lume.
Frumosul este mai important decât pâinea, frumosul este mai util decât pâinea!
Fără frumos, omul nici nu poate trăi, nici nu trebuie să trăiască, el trebuie să respingă o asemenea viaţă în care nu are ce face.
Tot ce este bun şi frumos se zămisleşte prin improvizaţie.
Femeia se naşte aristocrată şi, dacă se dovedeşte demnă moral, este egală cu oricine, este egală cu regii.
Salvarea ne-o vor aduce cultura şi femeia.
Omul trăieşte doar datorită exemplelor frumoase.
Când ai prea mulţi lângă tine, n-ai nici un prieten.
Cine iubeşte prea mult omenirea în general, acela, de cele mai multe ori, nu este în stare să iubească omul în particular.
Tragismul constă în conştiinţa monstruozităţii.[...] Tragismul subteranei este un tragism al suferinţei, al autoflagelării, al conştiinţei de mai bine fără putinţa de a atinge acest mai bine şi, în primul rând, al convingerii de necontestat a acestor nefericiţi, că toţi sunt la fel ca ei, deci, la ce bun să se mai îndrepte.
Da, este bine să trăieşti pe pământ, să trăieşti şi să mori. Şi cel mai bine e să te uiţi la copii. Viaţa mea a trecut, dar ei…
Fără copii ar fi fost imposibil să iubesti într-atât omenirea.
Fericirea nu e în fericire, ci numai în dobândirea ei.
Ştiinta este măreaţă, dar nu poate să-l satisfacă pe om integral.
Orice morală îşi are geneza în religie, fiindcă religia nu este nimic altceva decât o formulă a moralei.
Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci şi cu dorinţa jertfirii.
Fiecare vrea să se răzbune pe cineva pentru nulitatea sa.
Viaţa este frumoasă şi trebuie făcut în aşa fel ca acest lucru să-l poată confirma oricine pe pământ.
Eu nu definesc ortodoxia ca o credinţă mistică, ci ca dragoste pentru om.
Caracterul rus: să depăşeşti limita…
Suprema pedagogie este casa părintească.
Respectaţi binele şi frumosul.
Nu există nici un prost de la care să nu înveţi câte ceva.
Se poate pedepsi şi prin iertare.
Femeia are parte de frumuseţe la început ca să lege de ea bărbatul, afinităţile morale fiind încă slabe.

Anonim spunea...

Omul nu se va schimba datorită factorilor externi, ci datorită mutaţiilor morale....asta e asa pentru tine...de la mine fara nicio legatura ca si toate celelalte :-??...sper ca nu le intelegi gresit....>:D< miss u...in felul meu dar tot miss u...si r3egret ca nu iti pot fi .....ceea ce ai vrea u sa fiu sau ....cum ai vrea u sa fiu....

Anonim spunea...

a si scz pt "r3egret"...:-@ i know pitzy style asta e ... gata ...:-P >:D< bye bye

Radu Slavila spunea...

@Anonim spunea...

"e tru ....sad da' tru"
ca să cităm faimoasa melodie Sad but True , cântată de Metallica ... deasemenea :
"Hate, I’m your hate
I’m your hate when you want love
Pay, Pay the price
Pay for nothing’s fair"
Viaţa nu e niciodată dreaptă , însă niciodată Dumnezeu nu ne va împovăra cu mai mult decât putem duce.Totul ţine de voinţă.

Stefan spunea...

Final perfect! Viata isi urmeaza cursul!:))