Optimism sau/şi Pesimism - Secretele unei vieţi armonioase



          Senatori cu vile luxoase, maşini scumpe şi oameni de rând care trăiesc de azi pe mâine; Doamne cu kilograme de aur şi mame cu zeci de copii; prieteni care se cumpără cu bani şi copii săraci, dar cu viitor promiţător; taţi complexaţi de muncă şi tineri care mor de foame; rău şi bine; viteză; zgomot; libertate; democraţie; dar trăim totuşi în secolul restricţiilor (cel puţin în România).
          Ce înseamnă Fericirea? Mai ştim?(!) Văzută ca pe ceva impus, viaţa a devenit azi un lucru nesemnificativ, condiţionat şi totodată eclipsat de priorităţi ca banii, alcoolul, drogurile, sexul. Cu toţii ne dorim o viaţă ca în filme, simplă, dar cu mari satisfacţii; şi cel mai important: Fericirea – un ingredient ce nu ar trebui să lipsească.
          Viaţa înseamnă echilibru. Consider că de o viaţă echilibrată se bucură acela care are un amestec de Bine şi de Rău. Asta înseamnă un om puternic. Se spune că oamenii se împart în mai multe categorii. Eu o prefer pe cea cu optimiştii şi pesimiştii. Nu există numai lucruri bune sau numai lucruri rele. Există câte puţin din fiecare. Ei bine, puţinul ăla depinde de viziunea individului. Nu poţi trăi mereu cu gândul că totul în jurul tău e roz sau că pe strada ta nu va răsări niciodată soarele.
          Echilibrul, pentru mine, înseamnă să vezi în orice lucru, atât Bine, cât şi Rău. Echilibru înseamnă egalitate. Cât trăieşti, judecă cu mintea, dar când e momentul de a lua unele decizii, foloseşte-te atât de minte cât şi de inimă. În mod egal! Ţine minte că tabloul vieţii este alb-negru, de tine depinde să aduci culoare. Nu este mai alb pentru unii şi nici mai negru pentru alţii. Pentru toţi e la fel. Ori alb cu dungi negre, ori negru cu dungi albe.
          Să vă dau un exemplu. Eu nu prea mă descurc aşa de bine ca alţii, în ceea ce priveşte jonglatul cu_cuvinte (cum spuneam, scuzaţi cacofonia).Am făcut o gafă zilele trecute, încercând să fac un compliment unei prietene. Trebuie să vă spun că mesajul suna oarecum negativ. I-am spus că, “chiar dacă nu pare, gândeşti!”. A început să râdă. Apoi i-am explicat cum stă treaba cu “pozitiv” şi “negativ”. Mesajul meu conţinea şi ceva pozitiv, bun (rămâne la parerea voastră dacă şi comic). Cel puţin asta e viziunea mea. Nici direct nu puteam să-i spun: “Măi, tu chiar eşti deşteaptă şi ai idei bune!”. Păi unde mai era echilibrul? Şi, în plus, asta e sarea şi piperul.
          Nu-i lăsa pe cei din jurul tău într-o lumină prea puternică, dar nici într-un con de umbră. Încearcă să mediezi părţile bune şi cele rele, adu-le la egalitate. Restul vine de la sine.Ţi-a fost dată o viaţă cu un scop. Nu căuta toată viaţa scopul, că poate crezi că scopul tău e să cauţi scopuri. Lasă viaţa să curgă, dar nu să treacă pe lângă tine. Cel mai bine ar fi să găseşti tu singur(ă) culorile care se potrivesc tabloului tău.
Armonie – Egalitate. Aşa că ce mai stai? Du-te şi “pictează” ceva!

Cu respect, Evil!

2 comentarii:

vetrice spunea...

Salut!Bai frate,cata dreptate!Problema e ca m-am apucat de ceva vreme sa pictez,am adaugat culoare si pana acum sunt doar...Ingrijorat:ce mi-a iesit e doar o opera abstracta.Vreau sa cred ca nu am terminat!Acum stiu sigur ca nu sunt singur.Pot sa imprumut lumina de la tine,stiu ca nu ai avea cum sa ma refuzi... Nu stiu cum esti tu cand primesti comentarii la post-uri dar eu ma simt...bine.Si iti multumesc!Hai si cu altele ca nu ma satur sa te citesc!

vetrice spunea...

Salut!Bai frate,cata dreptate!Problema e ca m-am apucat de ceva vreme sa pictez,am adaugat culoare si pana acum sunt doar...Ingrijorat:ce mi-a iesit e doar o opera abstracta.Vreau sa cred ca nu am terminat!Acum stiu sigur ca nu sunt singur.Pot sa imprumut lumina de la tine,stiu ca nu ai avea cum sa ma refuzi... Nu stiu cum esti tu cand primesti comentarii la post-uri dar eu ma simt...bine.Si iti multumesc!Hai si cu altele ca nu ma satur sa te citesc!