Amintiri despre mine

În mediocritatea existentă

E-absurd cum sunt atâţia 'veterani';

Chiar lipsa fericirii, vigilentă – 

Transformă psihologii în şamani!

Coincidenţe aparente, decizii, simple fapte – 

Pe toate le atribuim în vis 

Subconştientului, străjer în fiecare noapte?

…sau Eminescului fortuna labilis?

Mişel, prezentul se perindă în trecut:

Dezgroapă mistere, credinţe dezbină,

Căci fascinaţia pentru necunoscut

Demult a-nvins puterea cea Divină.

Dar uite cât e de târziu,

 Când viitorul nu mai preocupă…

Doar în copilărie îmi doream să fiu

Un fel de Dumnezeu, să ard furnici cu-o lupă.

Şi cum din viaţa ce am dus odată

 Păstrez doar chinul ancestral,

Las tuturor însufleţirea imprimată

Pe file prăfuite de jurnal.