Picături prea reci de ploaie
Cad din cer prea repede,
Liniştea e prea vioaie,
Ploaia cade-n ropote.
Ale vântului ecouri
Nici prea albe, nici prea negre
Rătăcesc solemn prin nouri
Sufletul să-mi sperie.
Prea mult calm, suspin prea rece,
Gânduri gri aiurea spuse;
Cu tristeţe ploaia trece
Peste vremurile-apuse.
Unii pleacă, alţii vin...
Îi uităm prea repede;
Liniştea-i un zgomot fin,
Ploaia cade-n ropote.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu